ca o pădure privită dintr-o maşină care
goneşte spre nicăieri
cu 200 de km la oră.
Nişte linii verzi,nuanţe şi tonuri,
dansează lângă tine, coboară, urcă, se-arcuiesc frenetic.
Nici nu te oboseşti să le mai priveşti,nu-i aşa?
Păcat că eu,tot eu
mă plimb în fiecare noapte prin pădurea asta,
reţin imaginea fiecarei frunze,anii fiecărui copac,
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu